La 21 decembrie 1937, Henry Fonda se afla pe platourile de filmare ale peliculei “Jezebel” (în care juca alături de Bette Davis) în timp ce fiica sa, Jayne Seymour Fonda (a.k.a Jane Fonda), se năștea la New York.
Într-un schimb amuzant de telegrame cu regizorul William Wyler, Fonda îi scria acestuia despre viitoarea carieră a fiicei sale, în timp ce regizorul (unor pelicule memorabile ca “Ben Hur”, “Cum să furi un million”, “La răscruce de vânturi”), împreună cu un grup de prieteni auto-intitulați “The Jezzies”, profita de ocazie pentru a glumi copios, punând la îndoială talentul actoricesc al proaspătului tătic.
William Wyler
În telegrama sa, Henry Fonda scria:
“Către: William Wyler
Studiourile Warner Bros
Vă admir filmele și aș vrea să lucrez pentru dvs. Am vârsta de 18 minute, păr blond, ochi albaștri, cântăresc 3,62 kilograme și mi s-a spus că sunt frumoasă. Tatăl meu a fost actor.
Semnat: Jayne Seymour Fonda”
Wyler și gașca “The Jezzies” răspundeau, cu umor, prin următoarea telegramă:
“Draga mea,
Multe mulțumiri pentru telegrama ta amabilă.
Felicitări pentru sosirea ta și condoleanțele noastre pentru că ți-ai ales un așa tată. Cu toate acestea, credem că este de datoria noastră să corectăm orice iluzii ai fi avut în trecut pentru că suntem de părere că ești suficient de mare acum ca să îți dăm vestea cea bună: tatăl tău n-a fost niciodată actor.
Fumăm în sănătatea ta, Wyler vrea să susții o probă cât mai curând posibil, cu anumite condiții. Contractul va solicita să îi spui (n.r. lui Wyler) “unchi” pentru că el e de părere că între voi există o relație nedefinită, dar cu siguranță posibilă, undeva, cumva.
Îți transmitem iubirea noastră și cele mai bune urări ție și mamei tale și știi tu ce să îi transmiți tatălui tău.
Semnat: The Jezzies”
Henry Fonda a avut o carieră de aproape jumătate de secol. El a apărut în unele dintre cele mai bune și mai influente filme ale “Perioadei de Aur a Hollywood-ului”, precum "My Darling Clementine", „12 Oameni Furioși” și „Incidentul Ox-Bow”.
Stilul său de de interpretare - subtil, relaxat, i-a conferit un aer de corectitudine morală, ceea ce l-a propulsat spre roluri de om obișnuit, sincer și cu bun simț.
Deși în tinerețe voia să devină jurnalist, în studenție a prins “microbul actoriei” și a fost convins de o prietenă de familie să se alăture unei companii locale teatrale de amatori. Interesant: acea prietenă era Dorothy Brando, mama celebrului actor, Marlon Brando. Înzestrat cu mult talent, Fonda a jucat pe Broadway și s-a bucurat de un succes imens la Hollywood.
În pelicula “12 Angry Men”, personajul său reușește cu bun simț, tact și curaj să își influențeze colegii jurați să voteze achitarea inculpatului.
Fonda putea să schimbe cu ușurință registrul actoricesc, dovada fiind rolurile interpretate atât în comedii (vezi “The Lady Eve” din 1941), cât și în drame (vezi “The Grapes of Wrath” din 1940) sau western-uri (“Once Upon A Time In the West'” din 1968).
În ciuda talentului său uriaș, Fonda nu a primit un premiu "Oscar" pentru rol principal până în 1982. L-a obținut pentru rolul din filmul “On Golden Pond” (1981) în care a jucat alături de fiica sa, Jane Fonda, cu care a avut o relație complicată.
Din cauza problemelor de sănătate (care i-au curmat viața la 12 august 1982), Fonda nu a fost prezent la gală, statueta fiind primită în locul său de către Jane, care a ținut un discurs emoționant de acceptare.
Henry și Jane Fonda - "On Golden Pond" (1981)
Dincolo de viața personală destul de tumultoasă (a fost căsătorit de 5 ori:), Henry Fonda a fost un actor extraordinar de talentat, care făcea ca toate rolurile interpretate să fie extrem de convingătoare. El este prezent în memoria cinefililor drept o vedetă autentică a “Golden Age of Hollywood”.
“Scrisori de la Hollywood” este o secțiune dedicată prezentării în exclusivitate în limba română a celor mai interesante, pasionale, emoționante sau surprinzătoare scrisori redactate de starurile din "perioada de aur a Hollywood-ului" (“Golden Age of Hollywood”).
Prin acest demers dorim să oferim cititorilor o incursiune caldă în atmosfera celei mai importante perioade a filmului american, dezvăluind aspecte interesante și uneori intime despre personalitatea numelor memorabile ale acelei ere.
Scrisorile reprezintă trecutul, prezentul și viitorul, un “martor” extraordinar al prezenței omului în istorie:)
Comments