La 23 ianuarie 1961, Cary Grant îi trimitea partenerei sale din filmul “La Nord prin Nord Vest”, Eva Marie Saint și soțului acesteia, Jeffrey Hayden, o scrisoare de mulțumire. Scrisoarea dezvăluie șarmul aparte și umorul unui actor cu adevărat de legendă.
Betsy, menționată în scrisoare, este Betsy Drake cu care Grant era căsătorit la acel moment, iar Leonard Kaufman este un publicist de renume de la Hollywood care l-a reprezentat pe Grant.
“Dragă Eva Marie și Jeffrey,
Dacă nu aș călători atât de mult, v-aș fi mulțumit probabil mai demult pentru acel caleidoscop fascinant. Ce idee minunată pentru un cadou de Crăciun. Mulțumesc foarte mult.
Mi-am privit prin el degetul mare, m-am uitat la unul dintre ochii lui Betsy, la lună și la o pereche de șosete în carouri… și toate, chiar și ochiul lui Betsy, care nu are nevoie de vreo înfrumusețare, mi-au părut mult mai colorate și mai frumoase.
Poate că așa ar trebui văzute toate lucrurile. Aveți unul care să schimbe defectele și neglijențele personale? M-ar putea învăța că acestea nu sunt, nici măcar în caleidoscop, apreciate de prietenii care ar trebui să primească la timp mulțumiri pentru cadourile deosebite.
Cu recunoștință și afecțiune,
Cary
Nu vă văd suficient de des … și ar trebui să o fac … pentru că, din întâmplare, Leonard Kaufman mi-a dăruit de curând un teleidoscop și vreau să îi spun cum mi se văd degetele mari când le privesc cu câte un cadou la fiecare ochi.
Am petrecut ceva vreme făcând asta.
Cu dragoste,
C.”
Cel mai fermecător bărbat din istoria cinematografiei, Cary Grant, este unic pentru că, spun criticii de specialitate, s-a jucat mereu pe sine în filme și nu personajele interpretate. Ca să înțelegem mai bine ce înseamnă acest lucru, e nevoie să aruncăm o privire asupra vieții actorului. Aceasta este împărțită în două: cea de dinaintea și cea de după momentul “creării” lui Cary Grant.
Născut la 18 ianuarie 1904 sub numele de Archibald Alexander Leach în suburbia engleză Horfield din Bristol, Archie a avut un tată alcoolic și o mamă care suferea de depresie clinică cauzată, se pare, de moartea prematură a unui copil anterior.
Unii sunt de părere că momentul cheie al vieții actorului a avut loc pe când acesta avea doar 9 ani: întorcându-se într-o zi de la școală, nu și-a mai găsit mama acasă. La început i s-a spus că aceasta please în vacanță și ulterior că se afla undeva într-o vizită pe termen lung.
Au existat supoziții că această traumă din copilărie – abandonul inexplicabil al mamei sale – i-a influențat atitudinea față de femei și i-a modelat interpretările cinematografice.
Nu știm dacă este așa, cert însă e că a avut ca partenere de film unele dintre cele mai extraordinare actrițe ale tuturor timpurilor: Mae West, Katharine Hepburn, Ingrid Bergman, Joan Fontaine, Irene Dunne, Rosalind Russell, Myrna Loy, Deborah Kerr, Sophia Loren, Doris Day, Carol Lombard, Ginger Rogers, Grace Kelly, Eva Marie Saint și inegalabila Audrey Hepburn.
Cary Grant și Audrey Hepburn - "Charade"(1963)
Dar cum a început călătoria lui Archibald Leach din Anglia către Cary Grant din America?
La doar 5 ani, Archie a văzut o apariție pe scenă a lui Charlie Chaplin și a fost atât de impresionat încât a început să urmărească evoluția carierei actorului. La școală a avut un comportament … deloc orthodox:), iar la 13 ani a fugit de acasă pentru a deveni acrobat. A apărut apoi în numere de vodevil ale unei trupe cu care cutreiera țara până când, în 1920, trupa a primit șansa de a călători în America într-un turneu prin mai multe state. Archie putea în sfârșit să traverseze Atlanticul și să intre în lumea show bizz-ului la care doar visase.
În 1922, când trupa cu care venise în State și-a încheiat contractul, Archie a decis să rămână la New York și să își urmeze visul de a deveni celebru. Însă drumul spre celebritate nu era ușor: ziua, Archie avea ca slujbă mersul pe picioroange în Coney Island, iar noaptea era însoțitor la cluburi și petreceri din oraș.
Viața de noapte i-a făcut cunoștință cu stilul de viață care îl va determina să își dorească să fie altcineva. După cum spunea însuși actorul, “m-am prefăcut că sunt acel cineva care îmi doream să fiu până când am devenit în sfârșit acea persoană. Sau acea persoană a devenit eu”. În aceste decoruri strălucitoare, Archie și-a început
(auto-)educația în materie de artă, haine și etichetă. Și-a exersat imaginea unui domn stilat în costum, cu accent englezesc elegant, accent care a devenit parte din cadența verbală transatlantică unică pentru care este celebru și astăzi.
Anul 1932 marchează începutul celei de-a doua etape a vieții actorului – cea a “creării” lui Cary Grant. Urmându-și la Los Angeles prietenul Orry Kelly, designer vestimentar, actorul a început să devină cunoscut printre căutătorii de talente cinematografice. Așa că în același an și-a făcut debutul în comedia “This is the Night” și la indemnul unui director de studio, și-a schimbat numele în Cary Grant, care suna mult mai “american”. Cu un nume nou și o carieră în plină ascensiune, părea că actorul reușise să lase în urma trecutul trist.
Juca alături de cele mai însemnate legende cinematografice ale vremii, era adorat de public nu doar pentru aspectul fizic, ci și pentru șarmul autentic. Devenise totodată un reper în modă, apărând adeseori în ținute vestimentare elegante care întrupau rafinamentul sofisticat. Interpreta un rol pe care învățase să îl joace studiind bărbați pe care îi admira. În cele din urmă, a început să se simtă atât de confortabil în acest rol încât l-a continuat și dincolo de ecran..
Ca și viața lui Archibald Leach, și viața lui Cary Grant a avut parte de probleme: a trecut prin 5 mariaje, a fost vizat de zvonuri legate de bisexualitate și chiar a făcut ședințe de psihoterapie în care a luat LSD ca tratament pentru a depăși dificultățile din trecut. Întunericul din copilărie a reieșit la suprafață pe când avea 31 ani și a aflat că mama lui încă trăia și era instituționalizată. La acel moment, spunea actorul, “aveam alt nume, eram adult și locuiam în America unde eram cunoscut după nume și după cum arătam și nu după ce se întâmplase cu mama mea”. Însă la fel ca și în alte momente grele, Grant a refuzat să se lase înfrânt de haosul vieții și a continuat să se integreze cu succes în canonul cinematografic.
A creat o legătură profesională deosebită cu celebrul regizor Alfred Hitchcock și a jucat în filmele "Notorious", “To Catch a Thief” și filmul-temă al acestui articol, “North by Northwest”, regizate de Hitch. Filmul, lansat în 1959, a evidențiat capacitatea lui Grant de a interpreta personajul în singurul mod în care filmul putea fi un succes: la mijlocul drumului dintre dramă și glumă.
O interpretare comică ar fi afectat în mod negativ suspansul autentic al filmului. O interpretare prea serioasă, prea dramatică, ar fi fost percepută ca fiind comică.
Filmul, cu subiectul său extrem de improbabil, nu ar fi reușit niciodată să rămână un reper în istoria cinematografiei dacă Hitchcock și Grant nu l-ar fi făcut să fie astfel.
“Cary Grant este singurul actor pe care l-am iubit în toată viața mea” (Alfred Hitchcock)
Pelicula a reprezentat momentul în care a lucrat cu Eva Marie Saint, pe care o cunoștea și cu care era prieten de ceva vreme.
Despre interacțiunea dintre ei în timpul filmărilor, actrița povestea că cel mai delicat moment a fost cel în care trebuiau să se sărute: “speram să nu îl calc pe picioare. În scena aceasta, care avea loc în tren, trebuia să ne mișcăm odată cu trenul și era un om care făcea fotografii în timp ce filmam. Era undeva pe treapta 12 sau 15 a unei scări și a fost atât de prins de scena sărutului încât a căzut de pe scară. Nu s-a rănit, așa că ne putem amuza de întâmplarea aceasta. Așa că a trebuit să filmăm din nou acea scenă, ceea ce nu a fost rău deloc”.
Cary Grant și Eva Marie Saint - "North by Northwest" (1959)
Tot Eva Marie povestea despre Grant:
“(Era) adorabil. Era foarte generos. Ca actor, era aproape subapreciat. Când cineva poate face un lucru să pară extrem de ușor, oamenii nu își dau seama de ceea ce realizează cu adevărat acea persoană. Nu a primit niciodată un Oscar (n.r. pentru rolurile din filme, a primit unul pentru întreaga carieră) pentru că a făcut ca totul să pară atât de ușor încât oamenilor nu le venea să creadă că el interpreta.”
Un exemplu de generozitate, dezvăluit de actriță:
“Când ești pe platoul de filmare, există un om care face fotografii tot timpul. Le vezi și le dai la o parte pe cele care nu îți plac. M-am uitat la fotografiile (n.r. din timpul filmărilor la “North by North West”) împreună cu Cary și dacă găseam vreuna în care eu nu arătam suficient de bine, Cary renunța la acea poză (chiar dacă el arăta fantastic în ea). Așa era el.”
Grant omul știa nu doar cum să interpreteze rolul lui Grant actorul, dar și când să se oprească. "Walk, Don't Run" din 1966 a fost singurul film în care “nu a rămas cu fata” și ultimul film în care a jucat.
Și-a anunțat retragerea din cinematografie și s-a ținut de cuvânt așa că publicul nu a fost nevoit să îl vadă în roluri de bătrân deprimat în documentare TV. S-a retras când era încă “pe val” și imaginea sa cinematografică pentru generațiile următoare de spectatori a rămas aceea a unor interpretări extraordinare.
Grant omul nu s-a retras însă și din viața publică.
A devenit director executiv la “Faberge”, o firmă de cosmetice și a făcut parte din consiliul de administrație al “Metro Goldwyn Mayer” și al circuitului de curse “Hollywood Park”.
A ajutat la creșterea fiicei sale, Jennifer, din căsătoria cu actrița Dyan Cannon.
A fost deseori prezent alături de ultima sa soție, Barbara Harris, la evenimente sociale importante ale comunității de la Hollywood.
Cary și soția sa, Barbara Harris
Avea în mod frecvent apariții publice prin țară la care prezenta clipuri din filmele sale preferate și apoi apărea pe scenă cu un scaun și un pahar de apă și răspundea întrebărilor adresate de public.
A murit într-o zi de sâmbătă în timp ce se pregătea pentru o astfel de apariție publică în Davenport, Iowa. Deși la repetiții fusese într-o formă bună, după încheierea acestora a spus că se simțea rău. A refuzat să fie dus la spital spunând că își va reveni la timp înainte de reprezentația de seară – vechiul antrenament de vodevil i-a permis să fie un profesionist până la capăt.
Cea mai celebră istorioară despre Cary Grant este cea despre o revistă care pregătea o relatare despre el și trebuia să îi știe vârsta exactă. Așa că editorii revistei i-au trimis o telegramă: “cât de bătrân este Cary Grant?” Actorul le-a răspuns: “bătrânul Cary e bine. Voi?”
Cary Grant este probabil personalitatea cea mai reprezentativă a “perioadei de aur a Hollywood-ului”. El continuă să fie admirat, onorat, sărbătorit, respectat și iubit de noi și noi generații de public. "Institutul American de Film" (AFI) l-a plasat pe poziția a doua pe lista celor mai mari 100 staruri de film din toate timpurile (după Humphrey Bogart).
În aproape fiecare dintre cele 77 de filme în care a jucat, stilul, farmecul și interpretarea sa sunt inconfundabile, fie că vorbim despre “Charade”, “Indiscreet”, “Arsenic and old lace“, “To catch a thief”, “That touch of mink”, “North by Northwest”, “His girl Friday”, “I was a male war bride”, “The bishop’s wife”, “Suspicion”, “The awful truth”, “Bringing up baby”, “Philadelphia story”, “Notorious” sau “An affair to remember”.
“Scrisori de la Hollywood” este o secțiune dedicată prezentării în exclusivitate în limba română a celor mai interesante, pasionale, emoționante sau surprinzătoare scrisori redactate de starurile din "perioada de aur a Hollywood-ului" (“Golden Age of Hollywood”).
Scrisorile reprezintă trecutul, prezentul și viitorul, un “martor” extraordinar al prezenței omului în istorie:)
Comments