În 1957, Ingrid Bergman a fost nominalizată la premiul “Oscar” pentru rolul din “Anastasia”, primul film în care apărea după o pauză de 8 ani. La acel moment, actrița trăia în Europa. Bergman părăsise Hollywood-ul în 1949 ca urmare a atacurilor lansate de media la adresa ei din cauza relației extraconjugale pe care o începuse cu regizorul italian Roberto Rossellini în timpul filmărilor pentru pelicula “Stromboli”. Bergman a continuat să facă filme în Europa alături de Rossellini, cu care s-a căsătorit și cu care a avut trei copii: un fiu pe nume Roberto și două fiice gemene – Isabella și Ingrid.
În 1956 a acceptat să joace rolul principal în “Anastasia”, drama istorică despre o posibilă supraviețuitoare a familiei Romanov, cu condiția ca filmările să aibă loc exclusiv în Europa.
În seara decernării premiilor "Oscar", prietenul lui Bergman, actorul Cary Grant, a acceptat premiul în numele ei la “RKO Pantages Theatre” din Hollywood.
În discursul său, Grant a spus, printre altele:
“Dragă Ingrid,
Dacă mă poți auzi acum sau dacă urmărești la televizor această transmisiune, vreau să știi că toți cei nominalizați în această seară și cei cu care ai lucrat la “Anastasia”, la fel ca și dragul de Hitch și Leo McCarey și fiecare dintre noi, cei aflați în această seară aici și în New York îți transmitem felicitările, dragostea, admirația și gândurile noastre pline de afecțiune”.
Oscarul pentru rolul din “Anastasia” a fost al doilea pentru Bergman, actrița primindu-l pe primul pentru rolul din “Gaslight” (1944) și pe al treilea în 1974 pentru rolul secundar interpretat în pelicula “Crima din Orient Express”.
La 29 martie 1957, Ingrid Bergman, aflată la Paris, îi scria lui Cary Grant următoarea scrisoare:
“Dragul meu Cary, minunatul meu prieten
Am primit vestea despre premiu la ora 6 dimineața. Am întrebat la telefon “l-am primit?” Răspunsul a fost “da” și am adormit imediat după aceea. Poate părea un mod foarte indiferent de a accepta un Oscar, însă luasem o grămadă de somnifere după ce stătusem trează întreaga noapte!
Câteva ore mai târziu am fost trezită de ceea ce mi s-au părut a fi 1.000 de fotografi. Mi-am petrecut întreaga zi răspunzând în toate limbile la întrebarea “cum mă simt”. Simțeam un fel de fericire plictisitoare și îmi doream ca ziua să se termine mai repede. Într-un final ziua s-a sfârșit și am mers în camera mea să fac o baie și să îl văd pe Tola (n.r. Mihail Anatol Litwak - regizorul filmului “Anastasia”) și să sărbătoresc – în liniște – seara.
Am auzit un strigăt și fiul meu de 7 ani (n.r. Roberto) a dat buzna în baie ținând radio-ul în mâini, strigând “Mama, vorbesc despre tine”. A intrat exact când mi-am auzit numele rostit la radio și vuietul publicului de la Hollywood. Era o transmisiune prin cablu despre premii, cu un comentator francez.
În fundal, ți-am auzit vocea. Ai spus ceva de genul “dacă mă poți auzi acum” și “oriunde te-ai afla” și am spus “Sunt aici, Cary, în baie”. Și apoi mi-ai transmis acele urări de bine și am putut auzi mulțimea ovaționând.
Acela a fost momentul în care am primit cu adevărat Oscarul și am simțit că îmi lăcrimează ochii. Știusem toată ziua, însă NU înțelesesem, am înțeles în baie! Ce loc pentru a primi un Oscar!
Nimic nu m-ar fi putut face mai fericită decât faptul că l-ai acceptat tu și vreau să îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ai spus. Cât de norocoasă sunt că le-am auzit, totul datorită băiețelului meu!
Cu dragoste,
Ingrid”
Cary Grant și Ingrid Bergman au jucat împreună în două filme – “Notorious” – un "film noir" de spionaj regizat în 1946 de celebrul Alfred Hitchcock și “Indiscreet” – o comedie romantică britanică regizată în 1958 de Stanley Donen (care va mai lucra cu Grant și la filmul “Charade” (1963), supranumit “cel mai bun film (în stil) Hitchcock pe care nu l-a făcut Hitchcock”).
"Notorious" (1946)
"Indiscreet" (1958)
“Scrisori de la Hollywood” este o secțiune dedicată prezentării în exclusivitate în limba română a celor mai interesante, pasionale, emoționante sau surprinzătoare scrisori redactate de starurile din "perioada de aur a Hollywood-ului" (“Golden Age of Hollywood”).
Prin acest demers dorim să oferim cititorilor o incursiune caldă în atmosfera celei mai importante perioade a filmului american, dezvăluind aspecte interesante și uneori intime despre personalitatea numelor memorabile ale acelei ere.
Scrisorile reprezintă trecutul, prezentul și viitorul, un “martor” extraordinar al prezenței omului în istorie:)
Comments